Despre cartea "Montessori à la maison 0-3 ans"

Salutare!
Azi vreau sa va vorbesc despre cartea "Montessori à la maison 0-3ans" de Nathalie Petit.
Curioasa din fire, vreau sa va marturisesc ca pedagogia Montessori ma intereseaza in mod particular, de accea nu am stat mult pe ginduri cind m-am pomenit, la librarie, in fata raftului cu carti despre educatia copiilor.
Din pacate, accesul la acest tip de educatie este un lux pentru multi dintre noi, ceea ce contravine scopului initial al Mariei Montessori, care isi dorea ca toti copii sa aiba acces la o educatie corecta.
Cartea este compusa din 7 capitole insirate pe 60 de pagini. Trebuie sa recunosc, atunci cind am cumparat-o, aveam asteptari mai mari de la ea. In primul capitol autoarea vorbeste despre istoria tehnologiei Montessori, dupa care trece incet-incet la lucruri mai practice.
Desigur, citind-o mi-am confirmat ca fac bine cum fac in ceea ce priveste libertatea acordata copilului mei pentru a se dezvolta: de la 5 luni 90% din timpul lui il petrece pe jos, ceea ce a sporit la dezvoltarea curiozitatii si a intentiei de a se deplasa. Pentru ca tot suntem la etapa catararilor si a dorintei de a petrece mai mult timp in picioare, ma gindesc cum sa pun in practica ideea luata din cartea de a ii atirna o bara orizontala la 45cm de la podea, de care el s-ar putea ajuta sa se ridice (complicat, asta ar insemna sa facem gauri in pereti...).
De cind am citit cartea, incerc sa fac atentie la cuvintele pe care le folosesc atunci cind ma adresez piciului. Mie tare imi e frica sa nu cada, chiar daca o face, iar inainte ii spuneam: Matéo, o sa cazi! , acum insa am inteles ca astfel de lucruri nu trebuiesc prezentate ca pe o realitate, pentru ca nu sunt, ci ca pe propria noastra frica, fraza mea s-a transformat in: Mi-e frica sa nu cazi, de asta prefer sa fiu alaturi de tine!.
Un alt aspect abordat de catre Nathalie Petit este pregatirea spatiului pentru sosirea copilului. Inutil sa ii spui intr-una unui copil ca nu are voie sa atinga un obiect sau altul din casa, mai eficient ar fi sa va asezati la nivelul lui si sa observati anturajul de acolo, de jos. Acest lucru o sa va permita sa intelegeti care dintre obiectele din casa sunt periculoase pentru el si ar trebui inlaturate, creind astfel un spatiu liber pentru dezvoltarea copilului fara a-i pune bariere in permanenta.
Petrecerea timpului cu copilul, posibilitatea oferita acestuia de a participa la activitatile casei sunt aspecte importante pentru dezvoltarea lui. Cum indica autoarea: "timpul pe care il pierdem cu ei cind sunt mici, este unul care va fi cistigat mai tirziu datorita faptului ca vor deveni autonomi mai repede".
Observati, propuneti activitati simple (uneori ceea ce pentru noi pare simplu, pentru copii este extraordinar), aveti incredere in copii vostri si daruiti-le cit mai multa iubire si rabdare, asta ar fi rezumatul aceste mici carti.
Si, da, nu uitati ca "... creierul copilului este vulnerabil, fragil si imatur. Inainte de 5-7 ani, plinsetul si strigatele pe care noi le percepem uneori ca pe niste capricii, sunt naturale. Ele sunt consecinta incapacitatii copilului de a-si controla emotiile".